Servicii

1. Profilaxie

Principalele cauze de afectare a sănatăţii orale sunt reprezentate de caria dentară şi de boala parodontală, ambele de natură infecţioasă (bacteriană).
Igiena orală reprezintă cel mai important factor de profilaxie a acestor afecţiuni şi a complicaţiilor acestora pentru că poate fi controlat de pacient prin mijloace specifice:

• Periajul dentar, corect însuşit şi practicat este principala metodă de igienizare orală. Consultaţi medicul stomatolog pentru a vă recomanda tehnica potrivită.
• Mijloacele auxiliare de igienizare, reprezentate de aţa dentară şi apa de gură, completează periajul dentar şi ajută la îndepărtarea plăcii din locurile greu accesibile periuţei de dinţi.
• Periajul profesional este o metodă cu eficienţă crescută de îndepărtare a plăcii bacteriene, de aceea este recomandat realizarea acestuia în cabinetul stomatologic o dată la 6 luni.
• Tartrul dentar se formează prin mineralizarea plăcii bacteriene vechi şi cauzează afectarea gingiilor şi a suportului osos şi epitelio- conjunctiv al dinţilor. De aceea se recomandă pacienţilor detartrajul. Acesta se realizează în cabinetul stomatologic cu instrumentar manual sau cu ultrasunete, de două ori pe an.

2. Odontologie

Odontologia se ocupă cu studiul dinţilor şi al structurilor învecinate şi tratează şi previne bolile acestora. Structura dură dentară poate sferi o serie de distrugeri şi subminări de diferite cauze, cele mai frecvente fiind cele de natură carioasă, dar şi leziuni traumatice – fracturi dentare şi leziuni de uzură.
Aceste leziuni pot fi rezolvate atât prin mijloace directe, în cabinetul stomatologic, cât şi prin mijloace indirecte, cu participarea laboratorului de tehnică dentară.

3. Endodonţie

Endondonţia se ocupă în principal cu efectele cariilor complicate  şi traumatismelor  dentare, atunci când este interesată pulpa dentară. În cele mai multe astfel de cazuri este necesară o intervenţie asupra sistemului endodontic al dintelui, în condiţii de perfectă izolare a dintelui faţă de mediul bucal.

Succesul tratamentului endodontic este vindecarea clinică şi radiologică cu păstrarea dintelui pe arcadă.

4. Parodontologie

Parodontologia este o ramură complexă a stomatologiei care se ocupă cu afecţiunile inflamatorii şi neinflamatorii ale aparatului de suport al dinţilor, compus din parodonţiul superficial (format din epiteliu gingival, corion gingival şi ligamente supraalveolare) şi parodonţiul profund (format din cement, desmodonţiu şi os alveolar).

Aceste afecţiuni duc la sângerări gingivale, pierderi osoase, mobilitate dentară şi în final la pierderea dinţilor.  Unele dintre ele sunt asociate şi cu boli generale sau cu obiceiuri nesănătoase, cum este fumatul, dar relaţia cauzală directă este cu flora microbiană specifică. Afecţiunile reversibile duc la vindecare completă cu un tratament adecvat, iar cele soldate cu pierderi ireversibile pot fi ameliorate  şi stopate în evoluţie, un rol important avându-l igiena orală şi a alimentaţiei.

5. Chirurgie orală

Chirurgia orală cuprinde o serie de manopere terapeutice, desfăşurate în condiţii aseptice şi sub anestezie locală, cu scopul corectării unor fenomene locale ireversibile.

• Extracţia dentară se indică pentru dinţii irecuperabili prin terapii conservatoare şi care provoacă şi întreţin procese patologice ( infecţii ) locale şi loco- regionale.
• Tratamentul dinţilor incluşi vizează dinţii care rămăn blocaţi pe traseul de erupţie la diferite nivele -endoosos sau submucos
• Rezecţia apicală reprezintă îndepărtarea chirurgicală a apexului dentar împreună cu ţesutul osos înconjurător infectat.
• Chistectomia presupune îndepărtarea chirurgicală a chisturilor – formaţiuni endoosoase epitelizate şi cu diverse conţinuturi, de diferite naturi: infecţioasă sau de dezvoltare.

6. Ortodonţie
Ortodonţia este ştiinţa care se ocupă cu poziţionarea normală a dinţilor pe arcadele dentare şi a arcadelor între ele, în contextul unui aspect facial armonios.
Principalele cauze ale dizarmoniilor dento-maxilare sunt reprezentate de anomaliile dentare şi anomaliile scheletale.
Decizia de aplicare a unui aparat ortodontic aparţine medicului ortodont, tratamentul fiind individualizat pentru fiecare caz în parte.

7. Protetică dentară

• Protetica fixă unidentară
  În condiţiile pierderii unei cantităţi de substanţă dură dentară care nu mai asigură retenţia şi rezistenţa unei viitoare restaurări prin mijloace directe, se poate apela la restaurări indirecte, reprezentate de coroane dentare în diverse variante de construcţie: coroană metalo-ceramică, coroană integral-ceramică, coroană ceramică pe zirconiu, coroana full zirconiu.
• Protetică fixă pluridentară
  Pierderea dinţilor determină nevoia de protezare a breşei edentate din cauza afectării funcţiilor masticatorie şi /sau estetică şi fonatorie dar şi a apariţiei în timp a unor dezechilibre ocluzale datorate tendinţei de migrarea a dinţilor- vecini şi antagonişti breşei edentate- către breşa edentată. În aceste cazuri soluţia protetică este puntea dentară, concepută în funcţie de tipul edentaţiei ( dinţilor lipsă ) şi fixată cu ajutorul elementelor de agregare pe dinţii stâlpi, restanţi pe arcadă.
• Protetică mobilă şi mobilizabilă
  Când pacientul pierde un număr mare de dinţi sau chiar toţi dinţii, situaţia rezultată nu mai oferă condiţiile pentru o protezare fixă din cauza unui insuficient sprijin dentar. Rezolvarea protetică propusă în aceste cazuri este o proteză cu design modificat pentru sprijinul muco-osos şi caracterizată de faptul că poate fi scoasă din cavitatea bucală în scopul igienizării.
• Protetică pe implant
  Implantul dentar este o piesă confecţionată din aliaje metalice biocompatibile care se introduce endoosos la nivelul proceselor alveolare printr-o procedură chirurgicală. Scopul său este de a înlocui rădăcina unui dinte lipsă.
  Avantajul principal al implanturilor dentare este că permit protezarea dinţilor absenţi fără a mai fi nevoie de ancorarea pe dinţii vecini. Implantul dentar este soluţia ideală atât pentru înlocuirea unui singur dinte lipsă, cât şi pentru a înlocui mai mulţi dinţi absenţi prin soluţii precum punţi pe implanturi.

Un consult de specialitate la medicul implantolog poate evalua starea locală şi generală a pacientului pentru stabilirea indicaţiei de tratament.

8. Cosmetica dentară

Cosmetica dentară presupune anumite proceduri cu rolul de a înfrumuseţa dantura şi de a obţine un zâmbet de invidiat. Acest lucru se poate obţine prin mai multe proceduri stomatologice:

• Albirea dentară
  este o procedura stomatologică care foloseşte peroxidul de carbamidă ( sau peroxidul de hidrogen, în diverse concentraţii ) pentru a rezolva problemele legate de discromiile pe dinţii vitali şi devitali.
  Aceasta este de două tipuri : internă şi externă şi se poate efectua în cabinetul stomatologic sau de către pacient la domiciliu, numai urmărind indicaţiile medicului stomatolog.
• Faţetele ceramice
  După albirea dentară, următoarea metodă minim invazivă de cosmetizare dentară este reprezentată de faţete. Utilizarea acestora presupune o reducere minimă din volumul iniţial al dinţilor, confecţionarea şi fixarea faţetelor, care vor asigura forma, culoarea, volumul şi aliniamentul necesare pentru a obţine zâmbetul mult visat.
  Din experienţa noastră cele mai bune rezultate din punct de vedere estetic şi al succesului în timp se obţin cu ajutorul faţetelor ceramice, ceramica presată fiind cea mai estetică.